Scurt istoric al comunei Satu Mare Comuna Satu Mare este situată în podișul Sucevei în bazinul mijlociu al râului Suceava, având ca vecini : la nord - comuna Dornești, la nord- est  - comuna Bălcăuți, la est - comuna Grănicești, la sud-vest- orașul Milișăuți, la vest - municipiul Rădăuți. Prima atestare documentară este menționată în anul 1582 ca sat la apa Sucevei din ocolul Bădeuților. Abia după anul 1785, sub dominația imperiului austro-ungar, odată cu secularizarea moșiilor mănăstirești, comuna Satu Mare devine de sine stătătoare. După anul 1835 autoritățile austriece colonizează și împroprietăresc cu teren agricol în Satu Mare populație de etnie germană, iar în apropiere, la cca 4 Km distanță, ia ființă satul Țibeni cu      coloniști unguri. După începerea celui de-al doilea război mondial nemții și ungurii din comună se repatriază în masă, locul lor fiind luat de populația românească. În cadrul comunei, ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura, o mică parte sunt angajați la cele două fabrici recent înființate și  o parte sunt plecaţi la muncă în străinătate.

Şcoala Gimnazială Satu Mare Învăţământul în  Satu Mare  a fost introdus în perioada în care satul era locuit de populaţie germană; în anul 1821 s-a dat în folosinţă primul local de şcoală cu 4 săli de clasă,  în care se găsea şi locuinţa directorului, care  în 1848 a fost transformată în grădiniţă. În anul 1963 au fost executate lucrări de reparaţii şi cu această ocazie s-a efectuat o extindere cu încă 4 săli de clasă. În anul 1970 începe construcţia unui nou local cu 9 săli de clasă, în locul unde până în anul 1944 a funcţionat şcoala de fete cu regim de internat. La înfiinţare a funcţionat ca ”Școala cu clasele I-IV”; din anul 1912 a fost transformată în ”Școala cu clasele I-VII”; în anul 1963 s-a transformat în ”Școala cu clasele I-VIII”  până în anul 1983, apoi în ”Școala cu clasele I-X” până în anul 1990, după care s-a revenit la ”Școala cu clasele I-VIII” și în prezent Școala Gimnazială Satu Mare.

Şcoala Gimnazială Ţibeni Prima clădire a şcolii din Ţibeni a fost construită din lemn în anul 1821 de către comunitatea locală, majoritar maghiară. În anul 1892 s-a dat în folosinţă un nou local de şcoală, din cărămidă, cu 5 săli de clasă şi locuinţă pentru director. Clădirea a fost parţial distrusă în timpul Primului Război Mondial, fiind refăcută în anul 1921. Imediat după încheierea celui de - Al Doilea Război Mondial, într-o sală de clasă a funcţionat biserica ortodoxă, deoarece clădirea bisericii catolice din sat era închisă, nemaiexistând enoriaşi de rit catolic; populaţia maghiară  a emigrat în masă în anul 1941. Curentul electric a fost introdus în şcoală în anul 1960. Între anii 1978-1980 s-a ridicat încă un corp de clădire cu 4 săli de clasă. De-a lungul anilor şcoala a avut diferite denumiri: „Şcoala primară mixtă”, „Şcoala elementară ciclu I”, „Şcoala de 7 ani”, „Şcoala generală de 8 clase”, „Şcoala cu clasele I-VIII”, iar în prezent ”Şcoala Gimnazială Ţibeni”.